Rămase câteva minute pe pod, privind o barcă ce se îndepărta încet. Un cuplu se lăsa purtat de apă. Erau un el şi o ea foarte fericiţi, pierduţi unul în privirea celuilalt. Cum de au cuplurile această lumină, parcă radiază ca un corp ceresc. Iubirea… numai iubirea are această putere! Şi totuşi, iubirea era foarte departe de ea. Erau momente, ca acesta, când şi-ar fi dorit să iubească, să fie iubită, când avea nevoie de cineva care s-o ţină în braţe sau alături de care să se trezească dimineaţa. Amintirile însă reveneau şi o întorceau din drum.