... supraoamenilor nu trebuie să li se explice nimic, ei n-au nevoie de permisiunea noastră, smulg vieții ceea ce au chef să ia. Se revoltă, ucid, violează fiindcă se numesc Attila sau Don Juan. Cât despre ceilalți, oamenii medii, cei slabi, turma, trebuie să li se spună adevărul. Să li se spună că sunt muritori, că toată viața vor avea un număr foarte limitat de amanți sau amante, câteva porniri de eroism, câteva revolte minuscule și că, pentru a profita de ea, e mai bine să fie supuși și... proști. Tocmai ceea ce sunt. Atunci le va fi permis să stea în fața televizorului să se uite la meci (bere și alune), pe urmă să-și călărească nevasta, să cumpere călătorii la preț redus prin comitetul lor de întreprindere, să joace la loto, să nu se gândească la moarte, nici la sensul vieții. Căci tocmai ăsta e idealul oricărei societăți care se respectă: să-i asigure cetățeanului statutul unui prost fericit care nu se gândește la sensul vieții.
— Gabriel Osmonde
inspirationalsocietysociety-problem